001. A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată...
Dar tu basme nu prea citeşti,
Aşa că las-o moartă…
002. Nu vreau acum să te stresez
Cu lecţii, ca la şcoală...
Vroiam doar ca să-ţi povestesc
O-ntâmplare reală...
003. Deci cum spuneam, a fost odat’,
(Dar nu ca în poveşti )
O fată simplă şi-un băiat,
Aşa cum şi tu eşti…
004. El nu era Luceafărul,
Nici ea fiică de rege –
S-au întâlnit întâmplător
Asta se înţelege...
005. Într-o zi el a observat
Ce mult ea îl atrage,
Dar nu-i trecea încă prin cap
În seamă să se bage.
006. Prin sms, el s-a gândit
C-ar fi mai la-ndemână,
Căci faţă-n faţă-i prea timid,
Să-i spună măcar „Bună!”...
007. Că nu-i răspunde, a ştiut,
Ştia că-l fierbe, hoaţa!
Zicându-i „Bună!”, el a vrut
Doar ca să spargă gheaţa...
008. Mereu la corpul ei visa,
Avea multe obsesii,
Deci i-a trimis un nou mesaj
Zicându-i că e sexy...
009. Văzând că nu s-a supărat
La gluma lui "obscenă",
Atunci el a mai continuat
Tot pe aceeaşi temă...
010. Căci un amic fără respect
I-a zis că, la o fată,
E mai bine să-i zici direct
C-o vrei măcar o dată...
011. Se pare că n-a funcţionat,
Ea nu mai era calmă.
Când l-a văzut, de el s-a luat
Şi-n plus, i-a dat şi-o palmă...
012. Nu că palma l-ar fi rănit,
Dar foarte rău îi pare,
Căci toată noaptea s-a gândit
Cum să-i ceară iertare…
013. I-a dat mesaje mii şi mii
Ca să-l ierte s-o-ndemne...
A doua zi ea îi zâmbi –
Era un semn, pesemne...
014. Văzându-i zâmbetul curat
El chiar a rămas mască...
Abia atunci a realizat
Cât este de frumoasă...
015. Că e frumoasă, i-a tot zis
În multe SeMeSe-uri,
Dar în zadar, deci s-a gândit
Să-ncerce şi-alte şmenuri...
016. Din lyricsuri s-a inspirat
(Doar de la mari formaţii)
Şi pentru ea a inventat
Frumoase comparaţii...
017. Pe cât de mult el şi-ar dori,
Pe-atât ea se preface,
Se lasă greu de cucerit,
Dar asta lui îi place...
018. Deloc pe gânduri n-a mai stat,
Şi-a alungat tristeţea
Şi-n continuare-a continuat
Să-i cânte frumuseţea...
019. (Ştiu c-am făcut un pleonasm,
Dar el ţine de metrică,
Vă rog să îl consideraţi
Drept ... licenţă poetică...)
020. Că-era frumoasă, ea ştia –
I-au mai spus-o şi alţii...
Sedusă ea nu se lăsa
De-ale lui comparaţii...
021. Speranţa nu l-a părăsit:
Acum vrea s-o-mbârlige
Cu epitete despre chip,
Sperând ca s-o câştige...
022. Contrar a ce ea-l acuza
Că nu simte ce zice,
Pe când cu focul se juca
Începu a se frige…
023. La ochii ei visa mereu
Şi îi vedea cu ochii,
Acum nu îl mai obsedau
Fuste scurte şi rochii…
024. Ea îi zâmbea acum mai des,
Îl provoca, nebuna,
Şi zâmbetul ei, mai ales,
Îl chinuia într-una...
025. Aşa că i-a mărturisit
Prin sms, fireşte,
Cât se simte de fericit
Atunci când ea-i zâmbeşte...
026. Ochi, zâmbet, chip, nu mai conta,
La ea îi plăcea totul
Căci se-ndrăgostise lulea
Încetul cu încetul...
027. Că o iubea, era convins,
În astfel de momente.
Uşor-uşor el i-a trimis
Şi alte complimente...
028. Mereu el a crezut că e
Un drăcuşor de fată…
Însă acum ea pentru el
Era imaculată…
029. Simţea, când o privea în ochi,
În inimă, un fulger...
N-o mai vedea un drăcuşor,
Ci dimpotrivă, înger...
030. Întotdeauna-n al său vis
El o visa prinţesă,
Visa că este al ei prinţ,
Sau el zeu, ea zeiţă...
031. Iubirea lui nu mai era
Demult una lumească,
Căci frumuseţea ei părea
De natură zeiască...
032. Atunci când se gândea la ea,
Simţea zeci de senzaţii...
De frică, nu le povestea
La unii şi la alţii...
033. În mod ciudat, a hotărât,
Căci poate o priveşte,
Să-i spună chiar ei ce-a simţit
Când la ea se gândeşte...
034. Atunci când se gândea la ea,
Simţea zeci de emoţii,
Şi dimineaţa, şi seara,
Şi chiar în toiul nopţii...
035. Emoţia ce-l cuprindea,
Spera să reuşească,
Să i-o transmită, de-ncerca
Să i-o împărtăşească...
036. Ea îl privea cu gene lungi,
Dar fără să-l asculte...
Ce mult el ar fi vrut atunci
Să-ncerce s-o sărute...
037. (Şi nu c-aş încerca să-l scuz
Da’-i cam crescuse pulsul…)
Timid, cu teamă de refuz
Şi-a-năbuşit impulsul…
038. Cum oare-ar fi reacţionat?
Să-evite-orice confuzii,
Tot prin mesaj a încercat
Să-i facă nişte-aluzii...
039. Oricât de mult se abţinea,
Simţea că nu mai poate:
I-a zis pe faţă că de ea
S-a-ndrăgostit de moarte...
040. Astfel s-a mai eliberat
Şi-a continuat să-i spună
Că pentru ea simţea deja
O dragoste nebună...
041. Un alt sms el i-a dat
Pe loc, ca s-o anunţe
Că la poliţie-a sunat
De furt să o denunţe...
042. Căci, deşi încă mai trăia
Demult îi încetase
Să îi mai bată inima:
Ea inima-i furase...
043. Poliţia nu i-a răspuns,
A luat-o ca pe-o glumă…
Şi chiar el singur s-a convins
De asta, pân’ la urmă…
044. Căci ea-n inima lui era...
S-a liniştit, în timp ce
Tocmai şi-a dat seama că ea
N-avea cum s-o arunce…
045. El era bun la aburit,
Şi la cuvinte meşter...
Dar dintr-o dată s-a trezit
Spunându-i c-o iubeşte...
046. Ea se-ndoia, binenţeles,
Dar vă jur, e aievea,
Că-s autor omniscient
Şi ştiu deja povestea...
047. El o iubea atât de mult,
Că nici eu n-am cuvinte –
Credeţi-mă deci pe ... cuvânt
Ca şi mai înainte...
048. Dar pentru ea a inventat
Metafore sublime
Şi cât de mult ţinea la ea
I-a zis-o chiar şi-n rime…
049. Între ei doi el nu vedea
Să mai stea vreun obstacol...
C-o va iubi mereu, ştia,
Deşi nu-era oracol...
050. Un semn i-a apărut în vis,
Deşi nu era cleric...
Acum era şi mai convins
Că o va iubi veşnic...
051. Povestea lor, v-am spus deja,
Ca în poveşti nu este...
Dar dragoste cum el simţea
N-a fost în vreo poveste...
052. Căci simţea cum iubirea lui
Devine infinită,
Cu toate că ea încă nu-i –
Nu-i încă împlinită...
053. Ar face orice pentru ea,
Poate chiar şi-o minune,
Ar fi-n stare viaţa să-şi dea
Doar ca să-i fie bine...
054. Ea, dacă nu ar mai vedea,
El, fără nici un dubiu
Şi-ar da ochii pentru transplant
Ca-ntr-un film de pe youtube...
(si anume: http://www.youtube.com/watch?v=GZ8-XalNyQQ)
055. Imaginea, el şi-a distrus,
Cea de mascul feroce,
Când pentru ea la toţi a spus
C-ar facea-aproape orice...
056. Poate că spunându-le-aşa,
A greşit, idiotul;
Dar chiar simţea că pentru ea
Ar face-aproape totul...
057. Un sms deosebit
Chiar acum inventează,
Care să-i spună exact cât
Ea pentru el contează...
058. Ea pentru el însemna mult,
E greu de spus prin vorbe...
(Credeţi-mă iar pe cuvânt,
Că-aşa e scris şi-n ciorne...)
059. Fără ea n-ar mai fi nimic,
Ar fi doar plictiseală,
Cred că nu i-ar mai arde nici
De somn, ori de haleală...
060. El nici nu îşi imagina
Fără ea, viitorul...
I-a zis - s-o mintă nu putea -
Că pentru el, ea-i totul...
061. Ca şi în Matrix aştepta
Aleasa, s-o aleagă,
S-apară Unica visa
De-aproape-o viaţă-ntreagă...
062. Se potriveau atât de mult:
Ea cu tupeu, el şmecher,
Şi chiar din prima a ştiut,
Că-s suflete pereche...
063. Mereu i-a spus doar despre ea
Dar acum vrea să-i spună
Cât de mişto şi cool le-ar sta
Dacă-ar fi împreună...
064. Ea nu lua în seamă deloc
Aceste apropouri,
Credea că încă-şi bate joc,
Că-s încă doar miştouri...
065. Să fie-amândoi, el i-a zis,
Dar tot fără speranţă –
Încă părea de neatins
Această performanţă…
066. Dar prea uşor nu s-a lăsat,
Continua s-o curteze,
Şi pân' la urmă a mizat
C-o s-o impresioneze...
067. În sfârşit el a încercat,
Ca să se milogească,
Să-i ceară, cum el o iubea,
Şi ea să îl iubească…
068. Prin asta i-a dat de gândit:
„Ce ar fi oare dacă... ?”
Ea-şi zise că-i un gând tâmpit,
Şi-a continuat să tacă...
069. Simţind că e un bun moment,
Ia zis ca s-o amuze,
C-ar putea fi eroul ei
Şi vine s-o salveze…
070. Poate-a exagerat niţel
Şi-a căzut în penibil
Tot imitând în chip şi fel
Eroi din cărţi şi filme…
071. Nici el nu mai ştia acum
Cum să se revanşeze...
(Însă ciudat, ea a-nceput
De el să se-ataşeze...)
072. De la un curs el a chiulit
(De ... mecanică cuantică...)
Şi pentru ea a pregătit
Chiar şi-o cină romantică...
073. (Şi nu m-acuzaţi din nou: „Oups!,
Iar ai făcut-o lată!";
Cacofonia de mai sus
E una acceptată!)
074. El nu îşi mai dorea nimic,
Decât a ei iubire...
Pe el îl făcea fericit
Doar ea, din fericire...
075. (Exact la fel cum l-a tentat,
- V-o spun ca la un frate -
Să se gândească la păcat
Tot doar ea, din păcate…)
076. Dar să trimită-a meritat,
Toate-aceste mesaje,
Căci a ieşit cu el în parc,
Făr' să-i mai facă faze...
077. Cât era el de fericit,
C-au ieşit împreună!
Şi seara-apoi el i-a trimis
Mesaj de „Noapte bună!”...
078. De câte ori el a visat
Cu ea să se-ntâlnească,
Şi-a reuşit, într-un final
Visul să-şi împlinească...
079. El nici n-a mai putut dormi –
Ah, ce frumoasă-i viaţa!
I-a dat mesaj a doua zi
De „Bună dimineaţa!”...
080. La frumuseţea ei oricum
Devenise alergic,
Dar nu se-oprea nici chiar acum,
I-a scris şi mai energic...
081. Fără-a mai face nici un moft,
Dorea a ei prezenţă,
Căci el era, ca de un drog,
Cuprins de dependenţă…
082. Simţea că nu putea trăi
Decât cu ea de mână
Şi totdeuna şi-ar dori
Să fie împreună...
083. Dar deveni cam obsedat,
Era cam paranoic,
C-o să rămână fără ea,
Se gândea, fără voie...
084. Însă îngrijorarea sa,
Poate era precoce,
Şi începu, fără să vrea,
Prematur, s-o sufoce...
085. O visă, mângâind-o lin,
În timp ce-i lucea părul,
Un tip pe nume Cătălin...
(Exact ca-n „Luceafărul”...)
086. Şi începu a fi gelos,
S-a luat de ea aiurea,
A pus urechea, ca un prost,
La tot ce-i zicea lumea…
087. Căci un amic fără respect
(Tot cel din strofa zece!)
Îşi propusese-n mod suspect,
Să-i facă să se certe...
088. Poate-avea bucurii la ea,
Şi începu să-l mintă,
Că-l înşela, şi el credea...
Şi-avea inima frântă...
089. Că bagă strâmbe n-a ştiut,
Şi de-aia punea botul,
Că-l face nu ar fi crezut...
Dar a luat ţeapă, prostul...
090. Ştia că cu-alta de-l vedea,
Asta-ar înnebuni-o...
Chiar dacă înc-o mai iubea,
I-a scris, plângând, adio...
091. (Ştiu, nu prea v-a convenit
Când aţi auzit vestea,
Dar asta este, ciocu’ mic!
Să continuăm … povestea...)
092. Şi-această ceartă s-a lăsat
Cu multe vorbe grele,
În seamă nu s-au mai băgat
Şi-au stat aşa o vreme...
093. C-amicul l-a minţit, s-a prins,
Şi-apoi i-a dat omorul...
Iar faţă de ea l-au cuprins
Regretele şi dorul...
094. Mesaj descuze nu putea
- Căci iar ar fi rugat-o -
Dar el pe toate i le-a dat
În capitolul patru...
095. Altele noi a inventat
- Şi-a folosit carisma -
I-a zis câtă nevoie-avea
Şi cât îi simţea lipsa...
096. Şi-a dat seama cât a greşit
Atunci când a jignit-o...
Şi-ntr-o clipă şi-a amintit
Cât de mult a iubit-o...
097. Poate că ea l-a şi uitat
Sau poate se ascunde...
Dar printre lacrimi i-a jurat
Că el nu o s-o uite...
098. Şi ea lacrimi în ochi avea
Când a citit mesajul...
Dar să-i răspundă nu-ndrăznea
Căci nu avea curajul...
099. Clipe frumoase din trecut
El i-a adus aminte...
Cum el n-o uită, i-a cerut
Nici ea să nu îl uite...
100. Multe cupluri se ceartă des
De când lumea, se ştie...
La fel şi ei, binenţeles,
Mai mult dintr-o prostie...
101. Printr-un mesaj el iar i-a spus
Cu inima curată
Că o iubea ca la-nceput,
La fel ca prima dată...
102. Să ştiţi că ea l-a schimbat mult,
I-a dat un sens în viaţă –
Nu mai e durul de demult
Ce te prostea în faţă...
103. Căci dragostea lui pentru ea
Era acum totală -
Ea devenise-n viaţa sa
O femeie specială...
104. Când se-ntâlniră prin oraş
O-mbrăţişă puternic
Şi i-a zis cum l-a dus de nas,
Amicul cel nemernic...
105. Ea l-a-nţeles şi l-a iertat
Căci nu avea ce face...
Şi-atuncea el a-ngenuncheat,
S-o roage să se-mpace...
106. Şi dacă tot era-n genunchi
Şi-a zis că, poate-i timpul,
Aşa cum l-a-nvăţat un unchi,
Să-i spună, ca pe timpuri,
107. C-a stat ce-a stat şi s-a gândit
Să nu mai stea degeaba,
Chiar dacă se temea un pic
Că graba strică treaba,
108. Şi-aşa că a considerat
(Şi bine-mi pare mie)
Că nu ar fi exagerat
S-o ceară de soţie...
109. Ea nu a acceptat pe loc,
Căci na, Doamne Fereşte!
Nu se-aşteptase chiar deloc
Şi-n plus, se mai gândeşte…
110. S-au luat şi erau fericiţi
Deşi n-aveau lovele,
Dar o avere-au moştenit,
Ca în telenovele…
111. Şi pân’ la adânci bătrâneţi
S-au iubit în neştire...
N-a fost deloc ca în poveşti
Şi nici măcar ca-n filme...
112. Şi au trăit aşa ani grei
Iubindu-se frenetic,
Fiindcă aşa vor muşchii mei
Şi eul meu poetic!
113. Şi-astfel "povestea" celor doi,
Se termină cu bine…
Eu îţi doresc s-ajugi ca ei
Căci şi-ei au fost ca tine…
114. Nu mi-a plăcut la Eminescu
„Luceafărul”, că-i trist...
De-aia-am băgat happy-endul:
Pentru că mi-am permis...
115. Pe Eminescu-l întrecui
Măcar fie-n lungime...
(Şi nu vă gândiţi la prostii,
Eu zic de strofe, rime...)
116. Poate că am avut tupeu
Să fac una ca asta,
Dar pân’ la urmă-i basmul meu
Aşa că cu-asta basta!
117. (Cacofonia de aici
N-a fost intenţionată:
Puteam să zic cu "Aşadeci",
În loc să zic "Aşa că"...
118. Dar când am scris, gumă n-aveam
Să fac vreo ştersătură,
Aşa c-a trebuit să bag
Strofe de umplutură…)
119. Îmi pare rău dacă-am făcut
Prea multe paranteze,
Un singur rol ele-au avut:
Doar să vă enerveze...
120. Şi-mi cer scuze ca autor,
Că v-am luat cu-alte alea,
Da-aşa-s eu mai ţăran, să mor!
Şi-acu' THE END, hai, valea...
121. P.S. Dacă nu v-au plăcut
Toate cele-ntâmplate,
Daţi pe Jetix, c-au început
Desene animate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu