Love Sms Story

001. A fost odată ca-n poveşti,
       A fost ca niciodată...
       Dar tu basme nu prea citeşti,
       Aşa că las-o moartă…


002. Nu vreau acum să te stresez
       Cu lecţii, ca la şcoală...
       Vroiam doar ca să-ţi povestesc
       O-ntâmplare reală...


003. Deci cum spuneam, a fost odat’,
       (Dar nu ca în poveşti )
       O fată simplă şi-un băiat,
       Aşa cum şi tu eşti…


004. El nu era Luceafărul,
        Nici ea fiică de rege –
        S-au întâlnit întâmplător
        Asta se înţelege...

005. Într-o zi el a observat
        Ce mult ea îl atrage,
        Dar nu-i trecea încă prin cap
        În seamă să se bage.

006. Prin sms, el s-a gândit
        C-ar fi mai la-ndemână,
        Căci faţă-n faţă-i prea timid,
        Să-i spună măcar „Bună!”...


007. Că nu-i răspunde, a ştiut,
        Ştia că-l fierbe, hoaţa!
        Zicându-i „Bună!”, el a vrut
        Doar ca să spargă gheaţa...


008. Mereu la corpul ei visa,
        Avea multe obsesii,
        Deci i-a trimis un nou mesaj
        Zicându-i că e sexy...

009. Văzând că nu s-a supărat
        La gluma lui "obscenă",
       Atunci el a mai continuat
       Tot pe aceeaşi temă... 


010. Căci un amic fără respect
        I-a zis că, la o fată,
        E mai bine să-i zici direct
        C-o vrei măcar o dată...


011. Se pare că n-a funcţionat,
       Ea nu mai era calmă.
       Când l-a văzut, de el s-a luat
       Şi-n plus, i-a dat şi-o palmă...


012. Nu că palma l-ar fi rănit,
       Dar foarte rău îi pare,
       Căci toată noaptea s-a gândit
       Cum să-i ceară iertare…


013. I-a dat mesaje mii şi mii
       Ca să-l ierte s-o-ndemne...
       A doua zi ea îi zâmbi –
       Era un semn, pesemne...


014. Văzându-i zâmbetul curat
        El chiar a rămas mască...
        Abia atunci a realizat
        Cât este de frumoasă...


015. Că e frumoasă, i-a tot zis
        În multe SeMeSe-uri,
        Dar în zadar, deci s-a gândit
        Să-ncerce şi-alte şmenuri...


016. Din lyricsuri s-a inspirat
       (Doar de la mari formaţii)
       Şi pentru ea a inventat
       Frumoase comparaţii...


017. Pe cât de mult el şi-ar dori,
       Pe-atât ea se preface,
       Se lasă greu de cucerit,
       Dar asta lui îi place...


018. Deloc pe gânduri n-a mai stat,
        Şi-a alungat tristeţea
        Şi-n continuare-a continuat
        Să-i cânte frumuseţea...


019. (Ştiu c-am făcut un pleonasm,
        Dar el ţine de metrică,
        Vă rog să îl consideraţi
        Drept ... licenţă poetică...)


020. Că-era frumoasă, ea ştia –
        I-au mai spus-o şi alţii...
        Sedusă ea nu se lăsa
        De-ale lui comparaţii...


021. Speranţa nu l-a părăsit:
        Acum vrea s-o-mbârlige
        Cu epitete despre chip,
        Sperând ca s-o câştige...


022. Contrar a ce ea-l acuza
        Că nu simte ce zice,
        Pe când cu focul se juca
        Începu a se frige…


023.  La ochii ei visa mereu
         Şi îi vedea cu ochii,
        Acum nu îl mai obsedau
        Fuste scurte şi rochii…


024. Ea îi zâmbea acum mai des,
        Îl provoca, nebuna,
        Şi zâmbetul ei, mai ales,
        Îl chinuia într-una...


025. Aşa că i-a mărturisit
       Prin sms, fireşte,
       Cât se simte de fericit
       Atunci când ea-i zâmbeşte...


026. Ochi, zâmbet, chip, nu mai conta,
       La ea îi plăcea totul
       Căci se-ndrăgostise lulea
       Încetul cu încetul...


027. Că o iubea, era convins,
        În astfel de momente.
        Uşor-uşor el i-a trimis
        Şi alte complimente...


028. Mereu el a crezut că e
        Un drăcuşor de fată…
        Însă acum ea pentru el
        Era imaculată…


029. Simţea, când o privea în ochi,
        În inimă, un fulger...
        N-o mai vedea un drăcuşor,
        Ci dimpotrivă, înger...


030. Întotdeauna-n al său vis
        El o visa prinţesă,
        Visa că este al ei prinţ,
        Sau el zeu, ea zeiţă...


031. Iubirea lui nu mai era
        Demult una lumească,
       Căci frumuseţea ei părea
       De natură zeiască...


032. Atunci când se gândea la ea,
        Simţea zeci de senzaţii...
        De frică, nu le povestea
        La unii şi la alţii...


033. În mod ciudat, a hotărât,
        Căci poate o priveşte,
        Să-i spună chiar ei ce-a simţit
        Când la ea se gândeşte...


034. Atunci când se gândea la ea,
        Simţea zeci de emoţii,
        Şi dimineaţa, şi seara,
        Şi chiar în toiul nopţii...


035. Emoţia ce-l cuprindea,
       Spera să reuşească,
       Să i-o transmită, de-ncerca
       Să i-o împărtăşească...


036. Ea îl privea cu gene lungi,
        Dar fără să-l asculte...
        Ce mult el ar fi vrut atunci
        Să-ncerce s-o sărute...


037. (Şi nu c-aş încerca să-l scuz
       Da’-i cam crescuse pulsul…)
       Timid, cu teamă de refuz
       Şi-a-năbuşit impulsul…


038. Cum oare-ar fi reacţionat?
       Să-evite-orice confuzii,
       Tot prin mesaj a încercat
       Să-i facă nişte-aluzii...


039. Oricât de mult se abţinea,
        Simţea că nu mai poate:
        I-a zis pe faţă că de ea
        S-a-ndrăgostit de moarte...


040. Astfel s-a mai eliberat
       Şi-a continuat să-i spună
       Că pentru ea simţea deja
       O dragoste nebună...


041. Un alt sms el i-a dat
        Pe loc, ca s-o anunţe
        Că la poliţie-a sunat
        De furt să o denunţe...


042. Căci, deşi încă mai trăia
       Demult îi încetase
       Să îi mai bată inima:
       Ea inima-i furase...


043. Poliţia nu i-a răspuns,
        A luat-o ca pe-o glumă…
        Şi chiar el singur s-a convins
        De asta, pân’ la urmă…


044. Căci ea-n inima lui era...
       S-a liniştit, în timp ce
       Tocmai şi-a dat seama că ea
       N-avea cum s-o arunce…


045. El era bun la aburit,
       Şi la cuvinte meşter...
       Dar dintr-o dată s-a trezit
       Spunându-i c-o iubeşte...


046.  Ea se-ndoia, binenţeles,
        Dar vă jur, e aievea,
        Că-s autor omniscient
        Şi ştiu deja povestea...


047. El o iubea atât de mult,
        Că nici eu n-am cuvinte –
        Credeţi-mă deci pe ... cuvânt
        Ca şi mai înainte...


048. Dar pentru ea a inventat
        Metafore sublime
        Şi cât de mult ţinea la ea
        I-a zis-o chiar şi-n rime…


049. Între ei doi el nu vedea
       Să mai stea vreun obstacol...
       C-o va iubi mereu, ştia,
       Deşi nu-era oracol...


050. Un semn i-a apărut în vis,
        Deşi nu era cleric...
       Acum era şi mai convins
       Că o va iubi veşnic...


051. Povestea lor, v-am spus deja,
       Ca în poveşti nu este...
       Dar dragoste cum el simţea
       N-a fost în vreo poveste...


052. Căci simţea cum iubirea lui
        Devine infinită,
       Cu toate că ea încă nu-i –
       Nu-i încă împlinită...


053. Ar face orice pentru ea,
       Poate chiar şi-o minune,
       Ar fi-n stare viaţa să-şi dea
       Doar ca să-i fie bine...


054. Ea, dacă nu ar mai vedea,
        El, fără nici un dubiu
        Şi-ar da ochii pentru transplant
        Ca-ntr-un film de pe youtube...
        (si anume: http://www.youtube.com/watch?v=GZ8-XalNyQQ)


055.  Imaginea, el şi-a distrus,
         Cea de mascul feroce,
         Când pentru ea la toţi a spus
         C-ar facea-aproape orice...


056. Poate că spunându-le-aşa,
       A greşit, idiotul;
       Dar chiar simţea că pentru ea
       Ar face-aproape totul...


057. Un sms deosebit
        Chiar acum inventează,
        Care să-i spună exact cât
        Ea pentru el contează...


058. Ea pentru el însemna mult,
        E greu de spus prin vorbe...
        (Credeţi-mă iar pe cuvânt,
        Că-aşa e scris şi-n ciorne...)


059. Fără ea n-ar mai fi nimic,
        Ar fi doar plictiseală,
       Cred că nu i-ar mai arde nici
       De somn, ori de haleală...


060. El nici nu îşi imagina
        Fără ea, viitorul...
        I-a zis - s-o mintă nu putea -
        Că pentru el, ea-i totul...


061. Ca şi în Matrix  aştepta
       Aleasa, s-o aleagă,
       S-apară Unica visa
       De-aproape-o viaţă-ntreagă...


062. Se potriveau atât de mult:
       Ea cu tupeu, el şmecher,
       Şi chiar din prima a ştiut,
       Că-s suflete pereche...


063. Mereu i-a spus doar despre ea
        Dar acum vrea să-i spună
        Cât de mişto şi cool le-ar sta
        Dacă-ar fi împreună...


064. Ea nu lua în seamă deloc
       Aceste apropouri,
       Credea că încă-şi bate joc,
       Că-s încă doar miştouri...


065. Să fie-amândoi, el i-a zis,
       Dar tot fără speranţă –
       Încă părea de neatins
       Această performanţă…


066. Dar prea uşor nu s-a lăsat,
        Continua s-o curteze,
        Şi pân' la urmă a mizat
        C-o s-o impresioneze...


067. În sfârşit el a încercat,
        Ca să se milogească,
        Să-i ceară, cum el o iubea,
        Şi ea să îl iubească…


068. Prin asta i-a dat de gândit:
       „Ce ar fi oare dacă... ?”
       Ea-şi zise că-i un gând tâmpit,
       Şi-a continuat să tacă...


069. Simţind că e un bun moment,
       Ia zis ca s-o amuze,
       C-ar putea fi eroul ei
       Şi vine s-o salveze…


070. Poate-a exagerat niţel
       Şi-a căzut în penibil
       Tot imitând în chip şi fel
       Eroi din cărţi şi filme…


071. Nici el nu mai ştia acum
       Cum să se revanşeze...
       (Însă ciudat, ea a-nceput
       De el să se-ataşeze...)


072. De la un curs el a chiulit
       (De ... mecanică cuantică...)
       Şi pentru ea a pregătit
       Chiar şi-o cină romantică...


073. (Şi nu m-acuzaţi din nou: „Oups!,
       Iar ai făcut-o lată!";
       Cacofonia de mai sus
       E una acceptată!)


074. El nu îşi mai dorea nimic,
        Decât  a ei iubire...
        Pe el îl făcea fericit
        Doar ea, din fericire...


075. (Exact la fel cum l-a tentat,
       - V-o spun ca la un frate -
       Să se gândească la păcat
       Tot doar ea, din păcate…)


076. Dar să trimită-a meritat,
       Toate-aceste mesaje,
       Căci a ieşit cu el în parc,
       Făr' să-i mai facă faze...


077. Cât era el de fericit,
       C-au ieşit împreună!
       Şi seara-apoi el i-a trimis
       Mesaj de „Noapte bună!”...


078. De câte ori el a visat
       Cu ea să se-ntâlnească,
       Şi-a reuşit, într-un final
       Visul să-şi împlinească...


079. El nici n-a mai putut dormi –
       Ah, ce frumoasă-i viaţa!
       I-a dat mesaj a doua zi
       De „Bună dimineaţa!”...


080. La frumuseţea ei oricum
       Devenise alergic,
       Dar nu se-oprea nici chiar acum,
       I-a scris şi mai energic...


081. Fără-a mai face nici un moft,
       Dorea a ei prezenţă,
       Căci el era, ca de un drog,
       Cuprins de dependenţă…


082. Simţea că nu putea trăi
       Decât cu ea de mână
       Şi totdeuna şi-ar dori
       Să fie împreună...


083. Dar deveni cam obsedat,
        Era cam paranoic,
        C-o să rămână fără ea,
        Se gândea, fără voie...


084. Însă îngrijorarea sa,
       Poate era precoce,
       Şi începu, fără să vrea,
       Prematur, s-o sufoce...


085. O visă, mângâind-o lin,
       În timp ce-i lucea părul,
       Un tip pe nume Cătălin...
       (Exact ca-n „Luceafărul”...)


086. Şi începu a fi gelos,
       S-a luat de ea aiurea,
       A pus urechea, ca un prost,
       La tot ce-i zicea lumea…


087. Căci un amic fără respect
       (Tot cel din strofa zece!)
       Îşi propusese-n mod suspect,
       Să-i facă să se certe...


088. Poate-avea bucurii la ea,
       Şi începu să-l mintă,
       Că-l înşela, şi el credea...
       Şi-avea inima frântă...


089. Că bagă strâmbe n-a ştiut,
       Şi de-aia punea botul,
       Că-l face nu ar fi crezut...
       Dar a luat ţeapă, prostul...


090. Ştia că cu-alta de-l vedea,
       Asta-ar înnebuni-o...
       Chiar dacă înc-o mai iubea,
       I-a scris, plângând, adio...


091. (Ştiu, nu prea v-a convenit
       Când aţi auzit vestea,
       Dar asta este, ciocu’ mic!
       Să continuăm … povestea...)


092. Şi-această ceartă s-a lăsat
       Cu multe vorbe grele,
       În seamă nu s-au mai băgat
       Şi-au stat aşa o vreme...


093. C-amicul l-a minţit, s-a prins,
       Şi-apoi i-a dat omorul...
       Iar faţă de ea l-au cuprins
       Regretele şi dorul...


094. Mesaj descuze nu putea
       - Căci iar ar fi rugat-o -
       Dar el pe toate i le-a dat
       În capitolul patru...


095. Altele noi a inventat
       - Şi-a folosit carisma -
      I-a zis câtă nevoie-avea
      Şi cât îi simţea lipsa...


096. Şi-a dat seama cât a greşit
       Atunci când a jignit-o...
       Şi-ntr-o clipă şi-a amintit
       Cât de mult a iubit-o...


097. Poate că ea l-a şi uitat
       Sau poate se ascunde...
       Dar printre lacrimi i-a jurat
       Că el nu o s-o uite...


098. Şi ea lacrimi în ochi avea
        Când a citit mesajul...
        Dar să-i răspundă nu-ndrăznea
        Căci nu avea curajul...


099. Clipe frumoase din trecut
        El i-a adus aminte...
        Cum el n-o uită, i-a cerut
        Nici ea să nu îl uite...


100. Multe cupluri se ceartă des
        De când lumea, se ştie...
        La fel şi ei, binenţeles,
        Mai mult dintr-o prostie...


101. Printr-un mesaj el iar i-a spus
        Cu inima curată
        Că o iubea ca la-nceput,
        La fel ca prima dată...


102. Să ştiţi că ea l-a schimbat mult,
        I-a dat un sens în viaţă –
        Nu mai e durul de demult
        Ce te prostea în faţă...


103. Căci dragostea lui pentru ea
       Era acum totală -
       Ea devenise-n viaţa sa
       O femeie specială...


104. Când se-ntâlniră prin oraş
        O-mbrăţişă puternic
        Şi i-a zis cum l-a dus de nas,
        Amicul cel nemernic...


105. Ea l-a-nţeles şi l-a iertat
        Căci nu avea ce face...
        Şi-atuncea el a-ngenuncheat,
        S-o roage să se-mpace...


106. Şi dacă tot era-n genunchi
        Şi-a zis că, poate-i timpul,
        Aşa cum l-a-nvăţat un unchi,
        Să-i spună, ca pe timpuri,


107. C-a stat ce-a stat şi s-a gândit
       Să nu mai stea degeaba,
       Chiar dacă se temea un pic
       Că graba strică treaba,


108. Şi-aşa că a considerat
        (Şi bine-mi pare mie)
       Că nu ar fi exagerat
       S-o ceară de soţie...


109. Ea nu a acceptat pe loc,
        Căci na, Doamne Fereşte!
        Nu se-aşteptase chiar deloc
        Şi-n plus, se mai gândeşte…


110. S-au luat şi erau fericiţi
        Deşi n-aveau lovele,
        Dar o avere-au moştenit,
        Ca în telenovele…


111. Şi pân’ la adânci bătrâneţi
       S-au iubit în neştire...
       N-a fost deloc ca în poveşti
       Şi nici măcar ca-n filme...


112. Şi au trăit aşa ani grei
        Iubindu-se frenetic,
        Fiindcă aşa vor muşchii mei
        Şi eul meu poetic!


113. Şi-astfel "povestea" celor doi,
       Se termină cu bine…
       Eu îţi doresc s-ajugi ca ei
       Căci şi-ei au fost ca tine…


114. Nu mi-a plăcut la Eminescu
       „Luceafărul”, că-i trist...
       De-aia-am băgat happy-endul:
       Pentru că mi-am permis...


115. Pe Eminescu-l întrecui
        Măcar fie-n lungime...
        (Şi nu vă gândiţi la prostii,
       Eu zic de strofe, rime...)


116. Poate că am avut tupeu
       Să fac una ca asta,
       Dar pân’ la urmă-i basmul meu
       Aşa că cu-asta basta!


117. (Cacofonia de aici
        N-a fost intenţionată:
        Puteam să zic cu "Aşadeci",
        În loc să zic "Aşa că"...


118. Dar când am scris, gumă n-aveam
       Să fac vreo ştersătură,
       Aşa c-a trebuit să bag
       Strofe de umplutură…)


119. Îmi pare rău dacă-am făcut
       Prea multe paranteze,
       Un singur rol ele-au avut:
       Doar să vă enerveze...


120. Şi-mi cer scuze ca autor,
       Că v-am luat cu-alte alea,
       Da-aşa-s eu mai ţăran, să mor!
       Şi-acu' THE END, hai, valea...


121. P.S. Dacă nu v-au plăcut
       Toate cele-ntâmplate,
       Daţi pe Jetix, c-au început
       Desene animate...

Lucea bolidul

01. A fost odată ca-n poveşti
      A fost ca niciodată,
      O ploaie de bolizi imenşi
      De minus şapte, parcă...


 02. Dar era unul dintre ei
      De minus cinşpe, vere,
      Mai mare decât Soarele
      Sau Luna între stele ...



03. Din umbra mândrului apus
      Vali acum se-ndreapta 
      La observaţii, unde sus,
      Andromeda-l aşteaptă.


04. Privea în zare, cum pe cer
      Răsare şi străluce
      Bolid de minus douăzeci
      În timp ce-şi făcea cruce.


05. Îl vede azi, îl vede mâni
      Şi i se pune pata:
      Să facă-n vreo trei săptămâni
      Rapoarte cu lopata.


06. Voia să dea fotografii
      Experţilor, la NASA,
      Că s-au uitat după o zi
      Şi rataseră faza...


07. Şi cât de viu s-aprindea el
      În orişicare seară...
      Vali privea mereu spre cer
      Sperând să mai apară.


                       *
                   *      *

08. Şi pas cu pas în urma lui
      Aluneca-n câmpie
      Acel bolid cum altul nu-i
      Şi nici n-o să mai fie.


09. Iar când pe sac se-ntindea drept
      Vali, ca să se culce,
      Bolidu-i închidea încet
      Şi tandru, geana dulce...


10. Tot stând aşa în luminiş
      Parc-a intrat în transă:
      Stătea acum cu ochii-închişi
      Şi cu faţa întoarsă.


11. Deodat' se-aude un surâs -
      Pân' atunci sforăise -
      Îi apăreau acum bolizi, 
      Pesemne, şi în vise...


12. Vali vorbea cu ei prin somn
      Vorbea chiar şi în versuri,
      Ca-n poezia unui domn:
      Mai exact - Eminescu...


13. "Cobori în jos, bolid imens,
      Alunecând pe-o rază,
      Pătrunde-n obiectiv intens
      Şi filtru-i luminează!


13 bis. Expun aici de ore-ntregi
            S-arăt la toată lumea
            Că eşti de minus douăzeci
            Şi nu vorbesc aiurea."


14. El, asculta tremurător,
      Se aprindea mai palid
      Şi s-arunca fulgerător
      În obiectiv la Vali.


15. Şi-n locul unde-ateriza
      Sub lumina celestă,
      Din întuneric apărea 
      O mică-extraterestră...


16. Uşor prin aer ea plutea, 
      Sub raze de neoane
      Şi-n mână, un obiect ţinea,
      Ciudat, plin de butoane...


17. Părea o mică fată emo,
      Cu păr de aur moale
      Doar că avea cam verde tenu'
      Şi faţa-un pic cam mare.


18. Iar umbra feţei străvezii 
      Era albă ca varul:
      O zombiţă cu ochii vii
      Ce scânteie ca jarul.


19. "Din galaxia mea venii
      Ca să-ţi urmez chemarea,
      De peste ani lumină, mii,
      Să îţi alin frustrarea.


20. Ca, lângă dealul tău să vin,
      Să mă priveşti de-aproape,
      Am traversat, doar într-o zi,
      O-ntreagă-eternitate...


21. O, vin' cu min', odorul meu,
      Să părăsim Pământul, 
      În constelaţia Perseu,
      Iar tu să-mi fii iubitul...


22. Chiar în norii lui Magellan
      Te-oi duce veacuri multe
      Şi-atunci aproape-orice marţian
      De tine o s-asculte."


23. "O, eşti frumoasă, cum ar fi
      Un înger, când se-arată - 
      Dar am nevastă şi copii
      Şi nu pot să-i las baltă...


24. Ciudată-n vorbă şi la port,
      Din alte constelaţii,
      Căci tu eşti vie, eu sunt mort...
      De somn... La observaţii..."


                           *
                       *      *


25. Trecu o zi, trecură zeci
      Şi iarăşi noaptea vine
      Bolid de minus douăzeci
      Cu razele-i senine...


26. Vali-ncerca acum prin somn
      Aminte să-şi aducă
      De poezia-acelui domn
      Din nou ca să o zică.


27. "Cobori în jos, bolid imens,
      În urma-ţi lăsând urmă,
      Pătrunde-n obiectiv intens,
      Durerea mea o curmă..."


28. El coborî când auzi, 
      Şi-n locul unde piere
      Pentru o clipă se zări
      O gaură de vierme...


29. Însă după nici un minut
      Se stinse dintr-odată
      Şi din senin a apărut
      Extraterestra fată.


30. Brunete-i atârnau în vânt
      Şuviţele rebele,
      Venea plutind peste pământ
      Scăldată-n praf de stele...


31. Păru-i ardea precum un fum,
      Avea ochii de gheaţă,
      Era un pic mai tristă-acum
      Şi palidă la faţă.


32. Dar ochii mari şi plini de drag
      Lucesc adânc, himeric,
      Hipnotizează şi atrag
      Ca două găuri negre.


33. "Din galaxia mea venii
      Să-ţi dau o nouă şansă
      Iubitul meu ca să devii
      Acum, cât eşti in transă...


34. O, vin' cu min', odorul meu,
      Să părăsim Pământul, 
      În constelaţia Perseu,
      Iar tu să-mi fii iubitul...


35.  O, vin', în părul tău cel brun
       Să-ţi pun cununi de stele,
       În ceruri tu să fii stăpân,
       Să domneşti peste ele!"


36. "O, eşti frumoasă, cum ar fi
      Un demon, când se-arată - 
      Dar am nevastă şi copii
      Şi nu pot să-i las baltă...


37. Fiindcă de ei mi-ar fi prea dor
      Dacă m-ai lua departe,
      În plus, de-al tău bizar amor,
      Sincer - acum nu-mi arde..."


38. "Deci vrei ca eu să mă cobor?
      Dar nu-nţelegi tu oare
      Că tu eşti un biet muritor
      Iar eu, nemuritoare?"


39. "Nici nu ştiu dacă are sens
      Vrăjeala asta snoabă -
      Deşi vorbeşti pe înţeles,
      Eu nu pricep o boabă.


40. Aşa că-ţi zic acum pe şleau:
      De vrei să-mi fii amantă,
      Tu te coboară, eu nu vreau
      Să mor, că-s tânăr încă..."


41. "Tu-mi ceri chiar nemurirea mea?
      Vai, câtă îngâmfare!
     Da'n fine, îţi voi demonstra
     Cât te iubesc de tare.


42. Da, mă voi naşte din păcat...
      E foarte tare, frate:
      Să duc o viaţă de ... căcat
      Şi plină de ... păcate.


43. Şi se tot duse. Ca un zvon. 
      Pe bune. Fără glume.
      De dragul unui astronom
      Găsit în altă lume.


                      *
                  *      *


44. În timpu-aceasta-o membră SARM -
      Să-i spunem, Valentina,
      Exact ca în original,
      Păstrând analogia -


45. O tipă ce purta strident
      Scurte şi sexy rochii,
      Băieţilor, ca un magnet,
      Atrăgându-le ochii,


46. Cu obrăjori ca doi bujori,
      Dar rumeni, bată-i vina,
      Stătea. Iar Vali gânditor
      Privea la Valentina...


47. Dar ce frumoasă  se făcu
      Şi bună, arz-o focul;
      Ei bine, Vali, -acu' i-acu'
      Ca să-ţi încerci norocul!


48. Şi-n treacăt o cuprinse lin
      Şi fără explicaţii.
      "Dar ce mai vrei, măi, Valentin?
      Vezi-ţi de observaţii!"


49. "Ce vreau? Aş vrea să nu te uiţi
      Pe cer întotdeauna.
      Să râzi mai bine, şi s-asculţi
      Cum imi bate inima.


50. Dar nici nu ştiu măcar ce-ţi cer.
      Dă-mi pace, fugi departe!
      Căci de-o extraterestră ieri
      M-a prins un dor de moarte...


51. De-ai fi tu ea, ţi-aş arăta
      Cât de mare mi-e dorul.
      Nu mă-ntrerupe, nu mişca
      Ci stai cu binişorul.


52. Cum vânătoru' pune laţ
      Să prindă păsărele,
      Cu braţele, când te înhaţ, 
      Tu să te prinzi de ele...


53. Şi ochii tăi cei plini de foc
      Frumoşi ca nişte fluturi,
      Eu când te-oi prinde de mijloc
      Tu să te-nalţi pe vârfuri


54. Chiar dacă sunt un pic păros,
      În sus rămâi cu faţa - 
      Pentru tine-mi dau barba jos
      Şi stau ras toată viaţa.


55. Când o să te cuprind de gât
      Şi-ţi pun mâna pe fustă, 
      Dacă nu-ncep să te sărut
      Atunci tu mă sărută!"


56. Ea-l asculta pe astronom
      Distrată şi distrasă,
      Timid, însă curtenitor - 
      Mai nu vrea, mai se lasă...


57. El continuă: "Încă demult
      Te-am cunoscut pe tine
      Şi să mor eu dacă tu nu
      Te-ai potrivi cu mine.


58. Dar o marţiancă a venit
      Din depărtări de stele
      Dând orizont nemărginit
      Singurătăţii mele.


59. Şi tainic genele le plec
      Şi plâng mereu ca prostul
      De lacrimi ochii mi se-nec
      Dar nu văd care-i rostul...


60. Mi-a apărut ca un bolid
      Durerea să-mi alunge
      Dar se înalţă spre zenit
      Ca să n-o pot ajunge.


61. Şi-aş vrea acum să nu mă seci
      Despre această noapte - 
      În veci o voi iubi şi-n veci
      Va rămânea departe...


62. De-aceea zilele imi sunt
      Acre ca nişte cepe,
      Dar nopţile de-un farmec sfânt
      Ce tu nu-l poţi pricepe." 


63. "Tu, Vali, eşti naiv, şi de-asta...
      Mai bine, fugi cu mine!
      Lasă-ţi copiii şi nevasta,
      Şi n-o să afle nimeni...


64. Te-oi strânge-n nopţile fierbinţi
      Exact ca într-un cleşte,
      Vom pierde dorul de părinţi, 
      Şi de extraterestre..."

                                         *
                                    *        *

65. Porni marţianca. Depăşea 
      Clar viteza luminii
      Chiar dacă asta nu se prea
      Poate, ar spune unii...


66. Spaţiul i se curba în jur
      Ca-ntr-un tunel de stele
      Părea un meteor obscur
      Alergând printre ele.


67. Şi-n haosul ce-l străbătea
      Timpul se dizolvase,
      Căci până-n ziua întâi vedea
      Ce Dumnezeu crease.


68. Simţea lumini care o dor
      Şi-o chinuiau agale, 
      Dar mai mult o ardea un dor
      Când se gândea la Vali.


69. Şi unde-ajunse, eu nu pot
      Să vă zic ce-i, ştiu doar că
      Acolo încerca la loc
      Timpul să se refacă.


70. Nu e nimic, şi totuşi ea
      E-acolo şi obsearvă
      Acel nimic, asemenea
      Ei, de parc-era oarbă.


71. "Blestemul negrei veşnicii
      Vreau să-l dezlegi, o, Tată!
      Şi mila ta veşnic va fi
      De mine lăudată.


72. O, cere-mi, Tată, tot ce crezi,
      Dar vreau să plec departe,
      Căci doar Tu viaţa o creezi
      Şi-o-nlocuieşti prin moarte.


73. Nu mai vreau focul de pe chip,
      Nu mai vreau nemurire; 
      Ghici ce? Eu îmi doresc în schimb
      O oră de iubire...


74. Din ti(h)nă tu m-ai plămădit
      Şi m-aş întoarce-n tihnă;
      Odihnă-ai vrut a şaptea zi - 
      Dă-mi şi mie odihnă..."


75. "O, Andromeda, ce răsai
      De când e Universul, 
      Nu-mi cere ce nu poţi să ai:
      Tâmpenii fără sensuri.


76. Tu vrei să fii ca aceşti tonţi,
      Urâţi, cretini şi galbeni?
      De-ar pieri oamenii cu toţi
      Nici n-aş mai face oameni...


77. Ei nu sunt decât praf în vânt
      Doar deşerte deşerturi
      Căci dacă vreau, pot să-i mănânc
      Ca pe nişte deserturi


78. Ei au doar teorii prosteşti,
      Sinistre ecuaţii,
      În timp ce tu călătoreşti
      Prin timpuri şi prin spaţii...

 

79. Din tot ce ieri a existat
      Azi nimic nu rămâne;
      Un soare azi de-aş fi creat
      L-aş distruge chiar mâine.


80. Gaura neagră-l va sorbi
      Şi-l va seca de formă
      Şi-astfel nimic nu va pieri:
      Ci totul se transformă.


81. Dar, Andromeda, tu rămâi!
      Cere-mi orice, pe bune!
      Vrei să te-alint, să te mângâi?
      Îţi dau întreaga lume...


82. Vrei să dau gură-acelui glas
      Ce dacă urlă tare
      Din lume n-ar mai fi rămas
      Nici tu Pământ, nici soare?


83. Sau vrei mare să te arăţi
      Şi să fii tare-n clanţă?
      Îţi dau Pământul în bucăţi
      Şi îţi rup şi chitanţă


84. De vrei îţi dau tanc lângă tanc
      Şi-avioane F16
      Şi toţi banii lor teanc cu teanc,
      Dar moartea, nu se poate...


85. Însă draga mea, apropo,
      Că tot te crezi deşteaptă, 
      Tu pentru cine vrei să mori?
      Ia vezi ce te aşteaptă!"


                         *
                     *      *


86. În locul ei menit din cer
      Andromeda se-ntoarse.
      Deşi nu se văzuse ieri, 
      Nimeni nu observase.


87. Căci era seara-n asfinţit
      Şi luna cea sfioasă
      Făcuse, când a răsărit,
      Poluare luminoasă.


88. Şi-n peisajul-ăsta-urban
      Pe ale băncii scânduri
      Sub şirul cel lung de castani
      Stăteau doi tineri singuri.


89. "O, pune-mi mâna ta pe sân
      Iubite, să-l alinte
      În timp ce calde şoapte-ngâni
      Şi gura ta mă minte.


90. Vreau cu privirea să-mi diseci
      Ale minţii capricii
      Stârnind nelinişte de veci
      Pe noaptea mea de vicii...


91. Şi-acum, Vali, te las, rămâi
      Durerea de ţi-o curmă:
      N-ai fost iubirea mea dintâi, 
      Nu eşti nici cea din urmă..."


92. Andromeda vedea de sus
      Uimirea-n a lui faţă; 
      De durere părea răpus,
      Ea - răpusă de greaţă...


93. Şi chiar acum, castanele
      Cădeau, o ploaie oarbă, 
      Peste-ale lui Vali plete,
      Pe creştet şi pe barbă.


94. Atunci Vali, dezamăgit,
      Ridică ochii. Vede
      Pe Andromeda. Şi-a-ndrăznit
      Din nou ca să o cheme:
      
95. "Cobori în jos, marţianca mea,
      Alunecând pe-o rază,
      Vreau tu să îmi fii iubita,
      Căci nu mai am nevastă..."


96. Ea tremură incă o dat'
      Cuprinsă de emoţii
      Dar se gândi fără să vrea
      La plansul bietei soţii...


97. "O, eşti urât ca un coşmar,
      Nu vreau să-ţi mai văd faţa
      Căci viaţă veşnică eu am
      Şi vreau să-mi trăiesc ... viaţa.


98. Dar, apropo, acum ce-ţi zic
      Copiii şi nevasta?
      Fii fericit, dar mă oftic
      Că te-am iubit ca proasta..."