01. A fost odată ca-n poveşti
A fost ca niciodată,
O ploaie de bolizi imenşi
De minus şapte, parcă...
02. Dar era unul dintre ei
De minus cinşpe, vere,
Mai mare decât Soarele
Sau Luna între stele ...
03. Din umbra mândrului apus
Vali acum se-ndreapta
La observaţii, unde sus,
Andromeda-l aşteaptă.
04. Privea în zare, cum pe cer
Răsare şi străluce
Bolid de minus douăzeci
În timp ce-şi făcea cruce.
05. Îl vede azi, îl vede mâni
Şi i se pune pata:
Să facă-n vreo trei săptămâni
Rapoarte cu lopata.
06. Voia să dea fotografii
Experţilor, la NASA,
Că s-au uitat după o zi
Şi rataseră faza...
07. Şi cât de viu s-aprindea el
În orişicare seară...
Vali privea mereu spre cer
Sperând să mai apară.
*
* *
08. Şi pas cu pas în urma lui
Aluneca-n câmpie
Acel bolid cum altul nu-i
Şi nici n-o să mai fie.
09. Iar când pe sac se-ntindea drept
Vali, ca să se culce,
Bolidu-i închidea încet
Şi tandru, geana dulce...
10. Tot stând aşa în luminiş
Parc-a intrat în transă:
Stătea acum cu ochii-închişi
Şi cu faţa întoarsă.
11. Deodat' se-aude un surâs -
Pân' atunci sforăise -
Îi apăreau acum bolizi,
Pesemne, şi în vise...
12. Vali vorbea cu ei prin somn
Vorbea chiar şi în versuri,
Ca-n poezia unui domn:
Mai exact - Eminescu...
13. "Cobori în jos, bolid imens,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n obiectiv intens
Şi filtru-i luminează!
13 bis. Expun aici de ore-ntregi
S-arăt la toată lumea
Că eşti de minus douăzeci
Şi nu vorbesc aiurea."
14. El, asculta tremurător,
Se aprindea mai palid
Şi s-arunca fulgerător
În obiectiv la Vali.
15. Şi-n locul unde-ateriza
Sub lumina celestă,
Din întuneric apărea
O mică-extraterestră...
16. Uşor prin aer ea plutea,
Sub raze de neoane
Şi-n mână, un obiect ţinea,
Ciudat, plin de butoane...
17. Părea o mică fată emo,
Cu păr de aur moale
Doar că avea cam verde tenu'
Şi faţa-un pic cam mare.
18. Iar umbra feţei străvezii
Era albă ca varul:
O zombiţă cu ochii vii
Ce scânteie ca jarul.
19. "Din galaxia mea venii
Ca să-ţi urmez chemarea,
De peste ani lumină, mii,
Să îţi alin frustrarea.
20. Ca, lângă dealul tău să vin,
Să mă priveşti de-aproape,
Am traversat, doar într-o zi,
O-ntreagă-eternitate...
21. O, vin' cu min', odorul meu,
Să părăsim Pământul,
În constelaţia Perseu,
Iar tu să-mi fii iubitul...
22. Chiar în norii lui Magellan
Te-oi duce veacuri multe
Şi-atunci aproape-orice marţian
De tine o s-asculte."
23. "O, eşti frumoasă, cum ar fi
Un înger, când se-arată -
Dar am nevastă şi copii
Şi nu pot să-i las baltă...
24. Ciudată-n vorbă şi la port,
Din alte constelaţii,
Căci tu eşti vie, eu sunt mort...
De somn... La observaţii..."
*
* *
25. Trecu o zi, trecură zeci
Şi iarăşi noaptea vine
Bolid de minus douăzeci
Cu razele-i senine...
26. Vali-ncerca acum prin somn
Aminte să-şi aducă
De poezia-acelui domn
Din nou ca să o zică.
27. "Cobori în jos, bolid imens,
În urma-ţi lăsând urmă,
Pătrunde-n obiectiv intens,
Durerea mea o curmă..."
28. El coborî când auzi,
Şi-n locul unde piere
Pentru o clipă se zări
O gaură de vierme...
29. Însă după nici un minut
Se stinse dintr-odată
Şi din senin a apărut
Extraterestra fată.
30. Brunete-i atârnau în vânt
Şuviţele rebele,
Venea plutind peste pământ
Scăldată-n praf de stele...
31. Păru-i ardea precum un fum,
Avea ochii de gheaţă,
Era un pic mai tristă-acum
Şi palidă la faţă.
32. Dar ochii mari şi plini de drag
Lucesc adânc, himeric,
Hipnotizează şi atrag
Ca două găuri negre.
33. "Din galaxia mea venii
Să-ţi dau o nouă şansă
Iubitul meu ca să devii
Acum, cât eşti in transă...
34. O, vin' cu min', odorul meu,
Să părăsim Pământul,
În constelaţia Perseu,
Iar tu să-mi fii iubitul...
35. O, vin', în părul tău cel brun
Să-ţi pun cununi de stele,
În ceruri tu să fii stăpân,
Să domneşti peste ele!"
36. "O, eşti frumoasă, cum ar fi
Un demon, când se-arată -
Dar am nevastă şi copii
Şi nu pot să-i las baltă...
37. Fiindcă de ei mi-ar fi prea dor
Dacă m-ai lua departe,
În plus, de-al tău bizar amor,
Sincer - acum nu-mi arde..."
38. "Deci vrei ca eu să mă cobor?
Dar nu-nţelegi tu oare
Că tu eşti un biet muritor
Iar eu, nemuritoare?"
39. "Nici nu ştiu dacă are sens
Vrăjeala asta snoabă -
Deşi vorbeşti pe înţeles,
Eu nu pricep o boabă.
40. Aşa că-ţi zic acum pe şleau:
De vrei să-mi fii amantă,
Tu te coboară, eu nu vreau
Să mor, că-s tânăr încă..."
41. "Tu-mi ceri chiar nemurirea mea?
Vai, câtă îngâmfare!
Da'n fine, îţi voi demonstra
Cât te iubesc de tare.
42. Da, mă voi naşte din păcat...
E foarte tare, frate:
Să duc o viaţă de ... căcat
Şi plină de ... păcate.
43. Şi se tot duse. Ca un zvon.
Pe bune. Fără glume.
De dragul unui astronom
Găsit în altă lume.
*
* *
44. În timpu-aceasta-o membră SARM -
Să-i spunem, Valentina,
Exact ca în original,
Păstrând analogia -
45. O tipă ce purta strident
Scurte şi sexy rochii,
Băieţilor, ca un magnet,
Atrăgându-le ochii,
46. Cu obrăjori ca doi bujori,
Dar rumeni, bată-i vina,
Stătea. Iar Vali gânditor
Privea la Valentina...
47. Dar ce frumoasă se făcu
Şi bună, arz-o focul;
Ei bine, Vali, -acu' i-acu'
Ca să-ţi încerci norocul!
48. Şi-n treacăt o cuprinse lin
Şi fără explicaţii.
"Dar ce mai vrei, măi, Valentin?
Vezi-ţi de observaţii!"
49. "Ce vreau? Aş vrea să nu te uiţi
Pe cer întotdeauna.
Să râzi mai bine, şi s-asculţi
Cum imi bate inima.
50. Dar nici nu ştiu măcar ce-ţi cer.
Dă-mi pace, fugi departe!
Căci de-o extraterestră ieri
M-a prins un dor de moarte...
51. De-ai fi tu ea, ţi-aş arăta
Cât de mare mi-e dorul.
Nu mă-ntrerupe, nu mişca
Ci stai cu binişorul.
52. Cum vânătoru' pune laţ
Să prindă păsărele,
Cu braţele, când te înhaţ,
Tu să te prinzi de ele...
53. Şi ochii tăi cei plini de foc
Frumoşi ca nişte fluturi,
Eu când te-oi prinde de mijloc
Tu să te-nalţi pe vârfuri
54. Chiar dacă sunt un pic păros,
În sus rămâi cu faţa -
Pentru tine-mi dau barba jos
Şi stau ras toată viaţa.
55. Când o să te cuprind de gât
Şi-ţi pun mâna pe fustă,
Dacă nu-ncep să te sărut
Atunci tu mă sărută!"
56. Ea-l asculta pe astronom
Distrată şi distrasă,
Timid, însă curtenitor -
Mai nu vrea, mai se lasă...
57. El continuă: "Încă demult
Te-am cunoscut pe tine
Şi să mor eu dacă tu nu
Te-ai potrivi cu mine.
58. Dar o marţiancă a venit
Din depărtări de stele
Dând orizont nemărginit
Singurătăţii mele.
59. Şi tainic genele le plec
Şi plâng mereu ca prostul
De lacrimi ochii mi se-nec
Dar nu văd care-i rostul...
60. Mi-a apărut ca un bolid
Durerea să-mi alunge
Dar se înalţă spre zenit
Ca să n-o pot ajunge.
61. Şi-aş vrea acum să nu mă seci
Despre această noapte -
În veci o voi iubi şi-n veci
Va rămânea departe...
62. De-aceea zilele imi sunt
Acre ca nişte cepe,
Dar nopţile de-un farmec sfânt
Ce tu nu-l poţi pricepe."
63. "Tu, Vali, eşti naiv, şi de-asta...
Mai bine, fugi cu mine!
Lasă-ţi copiii şi nevasta,
Şi n-o să afle nimeni...
64. Te-oi strânge-n nopţile fierbinţi
Exact ca într-un cleşte,
Vom pierde dorul de părinţi,
Şi de extraterestre..."
*
* *
65. Porni marţianca. Depăşea
Clar viteza luminii
Chiar dacă asta nu se prea
Poate, ar spune unii...
66. Spaţiul i se curba în jur
Ca-ntr-un tunel de stele
Părea un meteor obscur
Alergând printre ele.
67. Şi-n haosul ce-l străbătea
Timpul se dizolvase,
Căci până-n ziua întâi vedea
Ce Dumnezeu crease.
68. Simţea lumini care o dor
Şi-o chinuiau agale,
Dar mai mult o ardea un dor
Când se gândea la Vali.
69. Şi unde-ajunse, eu nu pot
Să vă zic ce-i, ştiu doar că
Acolo încerca la loc
Timpul să se refacă.
70. Nu e nimic, şi totuşi ea
E-acolo şi obsearvă
Acel nimic, asemenea
Ei, de parc-era oarbă.
71. "Blestemul negrei veşnicii
Vreau să-l dezlegi, o, Tată!
Şi mila ta veşnic va fi
De mine lăudată.
72. O, cere-mi, Tată, tot ce crezi,
Dar vreau să plec departe,
Căci doar Tu viaţa o creezi
Şi-o-nlocuieşti prin moarte.
73. Nu mai vreau focul de pe chip,
Nu mai vreau nemurire;
Ghici ce? Eu îmi doresc în schimb
O oră de iubire...
74. Din ti(h)nă tu m-ai plămădit
Şi m-aş întoarce-n tihnă;
Odihnă-ai vrut a şaptea zi -
Dă-mi şi mie odihnă..."
75. "O, Andromeda, ce răsai
De când e Universul,
Nu-mi cere ce nu poţi să ai:
Tâmpenii fără sensuri.
76. Tu vrei să fii ca aceşti tonţi,
Urâţi, cretini şi galbeni?
De-ar pieri oamenii cu toţi
Nici n-aş mai face oameni...
77. Ei nu sunt decât praf în vânt
Doar deşerte deşerturi
Căci dacă vreau, pot să-i mănânc
Ca pe nişte deserturi
78. Ei au doar teorii prosteşti,
Sinistre ecuaţii,
În timp ce tu călătoreşti
Prin timpuri şi prin spaţii...
79. Din tot ce ieri a existat
Azi nimic nu rămâne;
Un soare azi de-aş fi creat
L-aş distruge chiar mâine.
80. Gaura neagră-l va sorbi
Şi-l va seca de formă
Şi-astfel nimic nu va pieri:
Ci totul se transformă.
81. Dar, Andromeda, tu rămâi!
Cere-mi orice, pe bune!
Vrei să te-alint, să te mângâi?
Îţi dau întreaga lume...
82. Vrei să dau gură-acelui glas
Ce dacă urlă tare
Din lume n-ar mai fi rămas
Nici tu Pământ, nici soare?
83. Sau vrei mare să te arăţi
Şi să fii tare-n clanţă?
Îţi dau Pământul în bucăţi
Şi îţi rup şi chitanţă
84. De vrei îţi dau tanc lângă tanc
Şi-avioane F16
Şi toţi banii lor teanc cu teanc,
Dar moartea, nu se poate...
85. Însă draga mea, apropo,
Că tot te crezi deşteaptă,
Tu pentru cine vrei să mori?
Ia vezi ce te aşteaptă!"
*
* *
86. În locul ei menit din cer
Andromeda se-ntoarse.
Deşi nu se văzuse ieri,
Nimeni nu observase.
87. Căci era seara-n asfinţit
Şi luna cea sfioasă
Făcuse, când a răsărit,
Poluare luminoasă.
88. Şi-n peisajul-ăsta-urban
Pe ale băncii scânduri
Sub şirul cel lung de castani
Stăteau doi tineri singuri.
89. "O, pune-mi mâna ta pe sân
Iubite, să-l alinte
În timp ce calde şoapte-ngâni
Şi gura ta mă minte.
90. Vreau cu privirea să-mi diseci
Ale minţii capricii
Stârnind nelinişte de veci
Pe noaptea mea de vicii...
91. Şi-acum, Vali, te las, rămâi
Durerea de ţi-o curmă:
N-ai fost iubirea mea dintâi,
Nu eşti nici cea din urmă..."
92. Andromeda vedea de sus
Uimirea-n a lui faţă;
De durere părea răpus,
Ea - răpusă de greaţă...
93. Şi chiar acum, castanele
Cădeau, o ploaie oarbă,
Peste-ale lui Vali plete,
Pe creştet şi pe barbă.
94. Atunci Vali, dezamăgit,
Ridică ochii. Vede
Pe Andromeda. Şi-a-ndrăznit
Din nou ca să o cheme:
95. "Cobori în jos, marţianca mea,
Alunecând pe-o rază,
Vreau tu să îmi fii iubita,
Căci nu mai am nevastă..."
96. Ea tremură incă o dat'
Cuprinsă de emoţii
Dar se gândi fără să vrea
La plansul bietei soţii...
97. "O, eşti urât ca un coşmar,
Nu vreau să-ţi mai văd faţa
Căci viaţă veşnică eu am
Şi vreau să-mi trăiesc ... viaţa.
98. Dar, apropo, acum ce-ţi zic
Copiii şi nevasta?
Fii fericit, dar mă oftic
Că te-am iubit ca proasta..."
